Workshop "Autocunoaștere și dezvoltare personală"

Home » Workshop “autocunoaștere și dezvoltare personală”

GRUP ȚINTĂ-TINERI ȘI ADULȚI

Introducere

Autocunoașterea se referă la procesul de explorare și structurare a propriilor caracteristici (abilități, emoții, motivații, atitudini, credințe, mecanisme de apărare și adaptare, etc.) în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei;
Cunoașterea și acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcționarea și adaptarea optimă la mediul social, în menținerea sănătății mentale și emoționale;
Acceptarea necondiționată (indiferent de performanțe) și gândirea pozitivă (convingerea că fiecare avem ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală;
Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta și de a-și alege propriul destin, de a-și valida calitățile și caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condițiile de actualizare a sinelui.

Structura tematică a workshop-ului

Imaginea de sine

Consecințe ale imaginii de sine negative / pozitive

Imagine de sine negativă

Scăderea performanțelor școlare sau la locul de muncă, datorită subestimării resurselor, neasumării responsabilităților;

Relații nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de respect față de sine favorizează lipsa respectului manifestat față de ceilalți membri din familie; în timpul conflictelor se învinovățesc excesiv sau îi critică pe ceilalți);
Relații deficitare cu cei de aceeași vârstă (copiii vor să își mențină stima de sine crescută impunându-se, însa fac acest lucru nerespectând drepturile celorlalți și valoarea lor, ceea ce afectează relațiile cu aceștia.

Imagine de sine pozitivă

Creșterea performanțelor școlare (persoana își estimează corect resursele, își asumă responsabilități în conformitate cu cerințele și resursele proprii);
Relații armonioase în cadrul familiei (respectul de sine determinat de o imagine de sine pozitivă favorizează manifestarea respectului din partea celorlalți; rezolvarea conflictelor este mai simplu de realizat în condițiile în care cei implicați în conflict nu se autoînvinovățesc și nu îi învinovățesc pe ceilalți);
Relații bune cu colegii și prietenii de aceiași vârstă (copiii își pot pune în evidentă calitățile fără a le devaloriza pe ale celorlalți).

Modalități de manifestare a imaginii de sine negative:

evitare – atitudine de genul “dacă nu încerci nu greșești”. Retragerea și comportamentele timide, de evitare a confruntării cu problemele sunt indici ai imaginii de sine negative;
agresivitate defensivă – un copil cu o imagine de sine negativa compensează atacând sursa frustrării (îl ironizează pe un coleg care a luat o nota mai mare);
compensare – un copil care nu are succes la unele materii, le minimalizează importanța și încearcă să aibă succes la altele, pe care ajunge să le considere mai importante;
motivație scăzută – un copil cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsă de încredere în forțele proprii. În consecință, el va fi mult mai puțin motivat să inițieze sau să se implice în diverse activități, deoarece nu se va simți în stare să le finalizeze cu succes;
rezistența – copiii încearcă să își „conserve” imaginea de sine și manifestă rezistență la schimbări, chiar dacă aceste schimbări pot fi în beneficiul lor. Copiii cu o imagine de sine negativă sunt mai rezistenți la schimbare, reducând astfel riscul unui eșec în situații dificile.

Stima de sine

Perceperea unui eșec ca simptom al lipsei de valoare este nu doar injustă, ci și foarte dăunătoare persoanei. Valoarea unei persoane nu decurge din performanțele realizate de aceasta într-un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acțiunilor și potențialităților sale trecute, prezente și viitoare pe toate palierele vieții. Un copil poate avea note mici la școală, însă să fie în același timp o persoana altruistă, respectoasă și săritoare, trăsături pentru care merită respectul nostru; >copii își evaluează imaginea de sine pornind de la părerile și reacțiile adulților. Aprecierile sau criticile acestora sunt preluate și interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine scăzute sau ridicate.

Persoane cu stimă de sine ridicată:

interpretează situațiile noi ca fiind provocatoare, nu amenințătoare;
preferă independența;
își asumă responsabilități;
se implică în rezolvarea unor sarcini noi;
își exprimă adecvat emoțiile pozitive și pe cele negative;
își asumă consecințele acțiunilor lor;
sunt mândre de realizările lor;

Persoane cu stimă de sine scăzută:

sunt nemulțumite de persoana lor în general;
evită responsabilitățile sau sarcinile noi;
se simt lipsite de valoare;
refuză să își asume consecințele faptelor lor;
manifestă toleranța scăzută la frustrare;
manifestă rezistență scăzută la presiunile negative ale grupului;
își exprimă într-o manieră neadecvată emoțiile sau și le neagă;
consideră manifestarea emoțiilor o dovadă de slăbiciune;

Creșterea stimei de sine este favorizată de:

crearea în familie și la școală a unor oportunități prin care copilul să obțină succes, să își identifice ariile în care este competent și prin care să își exprime calitățile față de grupul de colegi și prieteni; >crearea unor situații în care copilul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane (activități de voluntariat);
identificarea surselor de suport social (este un tip de ajutor bazat pe o relație sau o configurație de relații care oferă individului resurse pentru a face față responsabilităților și a depăși obstacolele cu care se confruntă);
dezvoltarea abilităților de comunicare, negociere, rezolvare de probleme și a celor de a face față situațiilor de criză;
dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (“Și eu sunt bun la ceva”);
stabilirea unor așteptări rezonabile, în funcție de vârsta și abilități;
identificarea unor modalități adecvate de exprimare a emoțiilor negative;
acceptarea necondiționată a propriei persoane și a celorlalți;

Aptitudinile

Tipuri de aptitudini:

a) după nivelul de generalitate:

aptitudini generale – permit obținerea de performanțe superioare în mai multe domenii.

Inteligența este aptitudinea generală care asigură o performanță ridicată în toate domeniile, mai ales cele care presupun achiziția de noi informații și operare cu acestea.

aptitudini speciale – permit obținerea de performanțe superioare într-un număr mai restrâns de domenii.

b) după domeniul în care se manifestă:

aptitudini cognitive – capacitățile individului implicate în prelucrarea informațiilor:

abilitatea generală de învățare – capacitatea de a dobândi noi cunoștințe și de a opera cu ele;
aptitudinea verbală – capacitatea de a utiliza adecvat lexicul, sintaxa și de a înțelege texte scrise;
aptitudinea numerică – capacitatea de a înțelege și a opera cu conținuturi numerice;
aptitudinea spațială – capacitatea de a reține și a opera cu reprezentări mintale spațiale;
aptitudinea de percepție a formei – capacitatea de percepție a constanței formei și a detaliilor obiectelor și de discriminare figură fond;
aptitudinea decizională – abilitatea de a lua decizii corecte și raționale;

aptitudinile sociale – capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale și de a utiliza reguli sociale pentru menținerea relațiilor;

aptitudinile artistice – se refera la aptitudinile necesare pentru reușita în activități de desen, pictură, grafică;

aptitudinile muzicale – sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor și la patern-urile muzicale

aptitudinile fizice – se referă la capacitățile fizice care permit obținerea succesului în domenii ce presupun forță, putere, rezistență fizică și flexibilitate;

Dezvoltarea aptitudinilor

Presupune în primul rând explorarea eficientă a potențialului individual pentru obținerea unor performanțe cât mai bune.

Performanța în orice domeniu este dependentă de:

volumul cunoștințelor din domeniul respectiv;
baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului;
metacogniția sau cunoștințele care permit utilizarea adaptată și contextualizată a strategiilor și abilităților de rezolvare a problemelor domeniului;

Motivația

Relația motivație - performanță

Emoțiile sunt componente motivaționale care au rolul de a media între intenția de acțiune și implicarea în acțiune, respectiv nivelul de performanță la care se ajunge. Ele pot amplifica, diminua sau bloca accesul la resursele cognitive și energetice:

emoții pozitive – favorizează concentrarea, creativitatea, capacitatea de memorare și de calcul, rezistența la frustrare, efort îndelungat și ambiguitate conducând la implicarea în activitate și obținerea unor performanțe superioare;
emoții negative – blochează capacitatea de concentrare, de memorare și de rezolvare a problemelor conducând la comportamente de evitare, neimplicare în activități, performanțe scăzute;

Intensitatea emoțiilor:

intensitatea scăzută determină o stare de relaxare, nefavorabilă implicării și susținerii energetice a activităților, conducând la performanțe scăzute;
intensitatea ridicată determină de cele mai multe ori o mobilizare energetică excesivă cu efect de dezorganizare a comportamentului și a capacității de concentrare, poate conduce de asemenea la obținerea unor performanțe scăzute;
intensitatea moderată este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică și utilizarea eficientă a cunoștințelor și abilităților;

Emoțiile și mecanismele de apărare / adaptare

Emoțiile sunt trăiri subiective ce rezultă din acordul sau discrepanța dintre trebuințele sau expectanțele unei persoane și realitate. Sunt stări interne caracterizate prin: reacții fiziologice, gânduri specifice și expresii comportamentale.

Mecanismele de apărare și adaptare sunt strategii ale psihicului uman de a reduce, controla, tolera sau înlătura stresul, disconfortul, tensiunea generată de solicitările interne sau externe care depășesc resursele persoanei.

Mecanismele de apărare sunt strategii prin care oamenii se apăra de o durere psihică (anxietate, tristețe, etc.). Ele se declanșează automat și inconștient și sunt îndreptate asupra reducerii tensiunii.

Mecanismele de adaptare sunt modalități conștiente, raționale de control, și vizează sursa stresului.

Principalele mecanisme de adaptare și apărare:

anticiparea – anticiparea consecințelor posibile și găsirea unor soluții adecvate la problema data;
auto-observarea – monitorizarea propriilor gânduri, sentimente, motivații, comportamente, și selectarea reacțiilor celor mai potrivite;
sublimarea – canalizarea emoțiilor și impulsurilor negative în activități și comportamente acceptabile din punct de vedere social;
represia – înlăturarea gândurilor negative, a dorințelor indezirabile, ori amintirilor neplăcute din câmpul conștiinței;
intelectualizarea – implicarea într-o formă de gândire abstractă și generală, producându-se distanțarea și evitarea emoțiilor negative;
negarea – refuzul de a recunoaște existenta unei probleme, a unui eveniment neplăcut, stânjenitor;
regresia – revenirea la comportamente specifice unei vârste mai mici;
proiecția – persoana atribuie altcuiva sursa răului pe care îl trăiește;
raționalizarea – persoana produce justificări nerealiste ale comportamentelor sale indezirabile;
umorul – accentuarea aspectelor ironice și amuzante ale evenimentului, situației;
compensarea – deficiențe de natură fizică sau psihică sunt contrabalansate prin dezvoltarea altor abilități.

Autoeficacitatea percepută

Autoeficacitatea influențează:

capacitatea individului de a-și stabili scopuri este influențată și de autoevaluarea capacităților proprii.
credințele pe care oamenii le au despre propria lor eficacitate determină tipul scenariilor despre derularea activităților (cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate vizualizează scenarii cu rezultate pozitive, pe când cei care nu au încredere în eficacitatea lor crează de obicei scenarii reprezentând eșecuri).
atribuiri cauzale – persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate atribuie eșecurile unor eforturi reduse, pe când persoanele cu autoeficacitate redusă susțin că eșecurile lor se datorează lipsei unor abilități.
cei care consideră că dețin controlul în situații amenințătoare, nu au gânduri care le-ar putea perturba prea mult activitățile; pe când cei care cred că nu sunt în stare să controleze situațiile stresante, se caracterizează printr-un nivel crescut de anxietate, percepând multe aspecte ale mediului ca fiind amenințătoare și periculoase.
din cauza convingerilor despre propriile abilități, indivizi pot evita sau nu situațiile și activitățile pe care le consideră incontrolabile (ex: metodele de selecție și planificare pentru carieră – cu cât nivelul autoeficacități este mai crescut, cu atât crește și numărul posibilelor direcții de orientare privind cariera).

REGULI, ROLURI, RESPONSABILITĂȚI

Regulile

REGULILE sunt prescripții recunoscute și acceptate de un anumit grup de persoane legat de “ce se poate face” și “ce nu se poate face” în cadrul acelui grup.

Regulile asigură:

funcționarea eficientă în cadrul grupului;
evitarea conflictelor;
evitarea neînțelegerilor;
crearea unui cadru care să încurajeze respectul reciproc;

Rolurile

ROLURILE sunt modele de comportament asociate unei poziții și reprezintă drepturile și responsabilitățile aflate în acțiune și asigură buna funcționare a unui sistem social. Rolurile definesc cea ce trebuie să facă persoana.

Responsabilitățile

RESPONSABILITĂȚILE sunt sarcinile concrete care revin persoanei conform cerințelor și așteptărilor față de rolul pe care îl ocupă.

Obiectivele workshop-ului

analizarea relației dintre stima de sine, imaginea de sine și încrederea în sine examinarea caracteristicilor specifice adolescenței/tinereții/vârstei adulte
identificarea relației dintre valori personale, auto-eficiență, auto-eficacitate și succes
elaborarea unui plan de dezvoltare a resurselor personale
Explorarea resurselor personale care influențează planificarea carierei
Dezvoltarea sentimentului de respect și încredere în sine și în ceilalți;
analizarea priorităților, aspirațiilor, valorilor personale, calităților, punctelor tari și scopurilor prin estimarea resurselor individuale și sociale
proiectarea unui plan de acțiune pentru dezvoltarea personală prin raportarea la situația și la obiectivele de viitor
aplicarea modalităților privind un management eficient al resurselor materiale în diverse situații
(Auto)evaluarea din perspectiva abilităților necesare integrării profesionale și sociale
aplicarea tehnicilor de management personal și strategiilor pentru responsabilizare și pregătire pentru viața de adult

Durată:

6 ȘEDINȚE (fiecare ședință are 2 ore)

Frecvență derulare:

1 ședință pe săptămână

Telefon

0743 - 579 - 508